Recitalul de pe 21 februarie de la Radio a avut ca tematică muzica pentru pian şi violoncel a secolului XX – aşa că ne-am delectat publicul cu lucrări de Debussy, Martinu, Enescu şi Doru Popovici. Au existat trei pietre de încercare:
· Munca de convingere: Veniţi la noi la recital? O, da, cum să nu!!! Abia aşteptăm....dar ce cântaţi? Păi.....asta şi asta. Aoleu, altceva mai frumos nu aţi găsit? Staţi puţin, toate sunt frumoase, nemaipomenite, iar noi le cântăm minunat!!! – asta e, laudă-te gura, să îţi dau prăjitură. Şi au venit, cu o atitudine curajoasă bine lipită pe figură. De altfel, cei care au venit ori ne iubesc pe noi foarte mult, ori au fost curioşi, ori sunt melomani convinşi. Bravo lor şi mulţumim pentru încredere.
· Momentul adevărului. Şi cum să atragi publicul? - că la un astfel de program experimental nici nu pot adormi în linişte în scaun. În primul rând printr-o comunicare verbală prealabilă (adică ce am înţeles noi ca interpreţi din lucrări, care a fost legătura dintre conceperea lor şi momentele din viaţa compozitorilor) apoi printr-o interpretare sută la sută convinsă. Succesul micului spectacol a fost aproape miraculos.
· Analiza ulterioară. Cu unele obiecţii si strângeri din dinţi, ca în absolut orice moment artistic perisabil, rezultatul ne mulţumeşte - Cei din sală încă mai vorbesc despre noi.
În curând vom avea şi video/audiosample. Pentru cei interesaţi, scrieţi la butnaruandreea@google.com şi vă trimitem o copie a DVD-ului sau a CD-ului.
Un comentariu:
bai nene....in primul rand felicitari ptr blog...arata foarte bine si vaz o oarecare munca si staruinta pe aici
cat despre recitalul cu pricina, a fost fara cusur vedeti-va de treaba, e adevarat cam greoi ptr urekile noastre de muzicanti semi profani si semi profesionisti, dar din punctul vostru de vedere a fost la inaltime!
Bell punko saluta asadar bell canto.
Trimiteți un comentariu