MUSICA VIVA – VIVAT VACANŢA!

După un an plin, se cuvine să stăm şi să reflectăm. Să medităm la bune, la rele, la muzică şi eventual la nemurirea sufletului. Dar consideraţiile filozofice se topesc instantaneu în căldura Bucureştilor, aşa că ne considerăm în vacanţă şi ne lăsăm neuronii să taie frunză la câini, lenevind la umbra. Până trece canicula, dorim să aducem mulţumiri şi calde salutări celor care ne-au ajutat să ne ducem munca la bun sfârşit:

· Lect.univ.dr. Petruţa Măniuţ şi Dl. Dănuţ Manea – Filarmonica Braşov
· Prof. Constantin Alupului şi Lect. Univ. Mihaela Spiridon – Centrul cultural Piatra Neamţ
· Dl. Gheorghe Costin şi Dna. Carmen Vlădescu – Societatea Română de Radio – Formaţii muzicale
· Dl. Jean Dumitraşcu şi Tiberiu Oprea – Filarmonica Piteşti.


În continuare, stimat public, urmăriţi-ne! Din toamnă vom avea propriul nostru site iar proiectele noastre vă vor interesa, cu siguranţă.

PITEŞTI – prima stagiune completă a Filarmonicii

În Germania se desfiinţează filarmonici. În Franţa se reduc drastic bugetele alocate orchestrelor mai mici. În State se trăieşte muzical din fonduri private. În România se înfiinţează Orchestra Filarmonică Piteşti iar prima ei stagiune completă s-a desfăşurat în 2007-2008. Asta mulţumită eforturilor celor doi directori, fiindcă să ridici din nimic o orchestră, sa o dotezi, să cauţi spaţiu de desfăşurare este o muncă titanică. Cine face comparaţii în detrimentul României să se gândească mai bine, fiindcă nu are dreptate.
Recitalul nostru din 19 iunie a fost un succes. Am fost şi noi, în sfârşit, mulţumiţi de rezultatul muzical al eforturilor noastre de şase luni, organizarea a fost impecabilă, pianul, acordat. Publicul a fost numeros şi foarte entuziasmat. Iar acest concert a încheiat proiectul Brahms al grupului MUSICA VIVA – recital pe care îl vom lăsa să se coacă până la toamnă, când îl vom relua, poate.
În acest context, vă invităm să vizitaţi site-ul proaspetei Filarmonici, în care sunt menţionaţi cei doi câştigători ai luptei pentru mai multă muzică bună: Jean Dumitraşcu – director general şi Tibi Oprea- director artistic.
www.filarmonicapitesti.ro

Un adevar dureros

Iata ce am citit adineauri. Sa luam aminte!

"Noi astia.Noi astia care visam mii si mii de dolari, euro, lei noi salariu, noi astia care avem mii de dolari,euro, lei noi dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati. Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina. Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru. Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos. Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building. Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale? Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi? "
John Stoian 5/30/2008

Recitalul din Bucuresti in imagini

Sensul pozitiv al muzicii

Cea mai bună formă de relaxare a creierului uman este ascultatul muzicii, în cele mai bune forme ale sale. Dintre aceste muzici, sonorităţile clasice sunt de secole considerate o formă supremă de rafinament artistic, prin echilibrul extraordinar între datele fizice (numărul de decibeli şi forma sinusoidală a undei acustice, potrivită fiziologiei urechii umane) şi impactul pozitiv asupra spiritului.

Dintre multiplele forme de manifestare a muzicii culte, spectacolele camerale aduc în plus un repertoriu cu totul şi cu totul special, potrivit tuturor, menit să relaxeze şi să cultive imaginaţia.
Ideea conform căreia trebuie să fi "specialist" ca să "înţelegi" muzica de cameră este eronată: formele de înţelegere nu se manifestă doar la nivel pur raţional sau instinctiv, ci şi la nivel empatic, iar noi, muzicienii, dorim ca ceea ce cântăm noi să va placă şi/sau să va relaxeze. Muzica poate fi savurată de către oricine – condiţia este să nu încercăm să raţionalizăm cu orice preţ.

În acest cadru este conceput proiectul MUSICA VIVA. Fiecare spectacol al nostru, de patru ani, are o tematică anume, care vă poartă în istoriile ascunse ale secolelor trecute. Anul acesta vă invităm să îl celebrăm pe romanticul Johannes Brahms, un compozitor pasional şi în acelaşi timp, echilibrat. Veţi audia sonorităţi catifelate şi consistente, rezultate ale îmbinării celor mai expresive instrumente: pianul, clarinetul şi violoncelul.
Deci, dragi cititori, luati aminte la informatiile din articolul precedent si ne vedem in sala de concert!

Vă invităm la spectacolul nostru!

MEDALION JOHANNES BRAHMS
Joi, 12 iunie 2008, ora 19.00
Studioul de concerte "Mihail Jora" al
Radiodifuziunii Române

Informaţii utile:

Biletele le găsiţi la Casele de bilete ale Sălii Radio
Str. Gen. Berthelot 62-64
Preţuri: între 5 şi 12 lei
Orar: Marţi-Vineri între 12-18
Web: www.srr.ro/formatii muzicale

Programul nostru:

Sonata în fa minor, op. 120, nr. 1, pentru pian şi clarinet
Sonata în Fa major, op. 99, pentru pian şi violoncel

-----Pauză-----

Trio în la minor, op. 114

Vă aşteptăm cu drag!

Piatra Neamţ – o frumuseţe de oraş!

Spun gurile rele că ar fi cel mai frumos oraş al ţării. Pe bună dreptate, fiindcă înfloreşte din toate punctele de vedere. Să sperăm că intensificarea turismului, dorită cu ardoare de oficiali nu o să îi desfigureze cadrul natural minunat şi farmecul locuitorilor. Fiindcă nemţenii sunt de un bun-simţ care pe mine, ca bucureşteancă nervoasă, mă reconfortează şi mă sperie în acelaşi timp (cer informaţii rutiere, vin cu mine să îmi arate......zâmbitori, răbdători....oare ce vor de la mine???? Cum, nu se grăbesc, au aşa mult timp??...etc.). Iar stagiunea muzicală m-a lăsat, sincer, cu gura căscată. Organizată impecabil, graţiei eforturilor Centrului Cultural, găzduieşte concerte făcute cu cap, însumând nume sonore ale scenei româneşti. Pun pariu că mulţi artişti vin de drag, cereri sunt grămadă, aşa că am fost uimită (şi ulterior, fooaaaarte fericită) de disponibilitatea doamnei Mihaela Spiridon, directoarea artistică, să ne accepte proiectul. Iar după recital, mulţumiţi de cum a ieşit, parcă umblam puţin mai ţanţoşi (orgoliul la loc alimentat cu amintiri pe care le vom repeta ani de zile, până când cunoscuţii noştri se vor plictisi de moarte....) Conversaţia de după cu dânsa şi cu Domnul Director Alupului ne-a îndemnat la concluzii euforice, care se vor menţine, probabil, mult timp. Să le dea Dumnezeu sănătate şi sponsorii bani, că în rest, ştiu dânşii ce trebuie!

Deci, bucureşteni poluaţi, faceţi excursii la Piatra Neamţ! Gâfâiţi pe traseele spre Pietricica (nu luaţi telegondola, că sunteţi graşi şi anemici, faceţi sport!!) mergeţi la ştrand, vizitaţi împrejurimile şi MERGEŢI LA VERILE MUZICALE! O să vă placă, chiar dacă vi se va părea că zăboviţi cam mult la semafoare!

Braşovul muzical sau povestea câinelui prins în lanţ

Recitalul Musica Viva din 1 aprilie a fost inclus în stagiunea camerală a Filarmonicii braşovene. Am fost încântaţi de această onoare, ştiind că scena muzicală locală era pentru noi relativ greu accesibilă, din cauza faptului că nimeni de acolo nu ne ascultase cântând până acum. Am fost, am cântat şi....ne-am întors la Bucureşti, mulţumiţi de prestaţia noastră, dar uşor nedumeriţi de cadrul obiectiv al situaţiei.
Abia după aceea am aflat că: Braşovul nu are sală de concerte, Filarmonica nu are sediu, se zbat disperaţi să găsească locaţii cât de cât adecvate. Orice iniţiativă este strivită de sintagma: nu avem bani, nu avem fonduri. Sală nu, afişe nu, orice nu. Situaţia este asemănătoare cu cea a unui biet câine care, atârnat de un lanţ greu, este hrănit la limita subzistenţei. Vrea mai mult, este strangulat de zgardă şi nu îi rămâne decât să sufere în tăcere.
Chiar în aceste condiţii, apreciem mult eforturile de actualizare a site-ului (foarte bun), căldura publicului, prezenţa la spectacolul nostru a unor membrii din orchestră şi bunăvoinţa mare a domnului director al Muzeului Casa Mureşenilor, care a făcut tot ce a fost posibil să ne simţim bineveniţi. Mulţumim de asemenea Petruţei Măniuţ, care a crezut în valoarea noastră şi a demersului nostru profesional. Sunt sigură că data viitoare (dacă va mai exista o dată viitoare) vom avea şi programe de sală.

Retrospectiva unui eveniment fericit

Recitalul de pe 21 februarie de la Radio a avut ca tematică muzica pentru pian şi violoncel a secolului XX – aşa că ne-am delectat publicul cu lucrări de Debussy, Martinu, Enescu şi Doru Popovici. Au existat trei pietre de încercare:
· Munca de convingere: Veniţi la noi la recital? O, da, cum să nu!!! Abia aşteptăm....dar ce cântaţi? Păi.....asta şi asta. Aoleu, altceva mai frumos nu aţi găsit? Staţi puţin, toate sunt frumoase, nemaipomenite, iar noi le cântăm minunat!!! – asta e, laudă-te gura, să îţi dau prăjitură. Şi au venit, cu o atitudine curajoasă bine lipită pe figură. De altfel, cei care au venit ori ne iubesc pe noi foarte mult, ori au fost curioşi, ori sunt melomani convinşi. Bravo lor şi mulţumim pentru încredere.
· Momentul adevărului. Şi cum să atragi publicul? - că la un astfel de program experimental nici nu pot adormi în linişte în scaun. În primul rând printr-o comunicare verbală prealabilă (adică ce am înţeles noi ca interpreţi din lucrări, care a fost legătura dintre conceperea lor şi momentele din viaţa compozitorilor) apoi printr-o interpretare sută la sută convinsă. Succesul micului spectacol a fost aproape miraculos.
· Analiza ulterioară. Cu unele obiecţii si strângeri din dinţi, ca în absolut orice moment artistic perisabil, rezultatul ne mulţumeşte - Cei din sală încă mai vorbesc despre noi.
În curând vom avea şi video/audiosample. Pentru cei interesaţi, scrieţi la butnaruandreea@google.com şi vă trimitem o copie a DVD-ului sau a CD-ului.

BRAHMS 2008, AL DOILEA RECITAL

Urmatorul eveniment:
PIATRA -NEAMT
Miercuri, 9 aprilie 2008
Ora 18.30
Liceul de Muzica

Un eveniment demn de memorat

Institutul Cultural Roman de la Berlin are o stagiune foarte bine organizata si variata. In cadrul ei, merita sa acordati atentie recitalului pianistei Cristina Silvestru, care va avea loc pe 4 aprilie a.c. la Berlin, in sala de concerte a Institutului, cu un program clasico-romantic de toata lauda. Fata asta este nu doar talentata, ci si frumoasa si, mai ales, optimista. M-am bucurat sa o reintalnesc la ceva timp dupa ce si-a terminat studiile la Bucuresti si sa aflu ca este foarte activa profesional, construindu-si din greu o cariera bine-meritata. Cine sta de vorba cu ea este uimit de entuziasmul ei debordant (intr-un mediu artistic inclinat spre depresii multiple si incrucisate, astfel de persoane merita premiate, o afirm din experienta) iar in fata pianului Cristina are acelasi efect asupra ascultatorilor.
In consecinta, cine doreste hrana pantru spirit si balsam pentru suflet, sa fie atent la productiile ei, fiindca va mai canta si prin alte colturi de tara si de lume.
A, si daca doriti sa aflati mai multe despre ea, dati pe google, aveti mult de citit: premii, concerte, studii (unde ce a facut, ce a absolvit, cu cine, etc.
Plus un articol interesant, un interviu acordat unei reviste (nu imi mai amintesc care)in care povesteste putin de conditia artistului roman in patria-mama. Cu observatia ca opiniile ei sunt foarte juste in raport strict cu muzicienii "clasici". Restul artistilor s-au mai desteptat putin.

MUSICA VIVA 2008

VIOLONCELISTUL

FLORIN MIHAI MITREA

„Tonul cald, pasional şi strălucitor“, „virtuozitatea în slujba actului artistic“ sunt, în opinia criticului Doru Popovici, o parte din calităţile ínterpretative ale tânărului violoncelist Florin Mitrea, în prezent şef de partidă şi solist instrumentist al Orchestrei Naţionale Radio.
Născut la Piatra-Neamţ, în România, el a urmat studiile Conservatorului din Bucureşti sub îndrumarea maestrului Aurel Niculescu, pe care le-a absolvit în anul 2000.
Începând cu octombrie 2001 şi până în iulie 2004, Florin Mitrea a studiat la Universitatea de Arte de la Berlin la clasa maestrului Cătălin Ilea, încheindu-şi master-ul cu cea mai înaltă distincţie.
Recitalurile şi apariţiile publice atât în România, cât şi în Germania, Italia şi Japonia i-au adus succese răsunătoare şi premii naţionale şi internaţionale, atât solo, cât şi în formaţii camerale.
Florin Mitrea este o prezenţă constantă în transmisiunile radio ale posturilor de profil, începând cu anul 2000 şi până în prezent, numeroasele sale recitaluri solo şi de muzică de cameră fiind transmise în direct, înregistrate şi fonotecate. Datorită talentului său a fost selectat ca personalitate artistică reprezentativă, promovând prin concertele sale tradiţia muzicală românească la Expo 2005 Japonia.
Tânărul violoncelist este fondatorul grupului cameral "Celloarte Octet", cu care a prezentat în primă audiţie în România repertoriu original extins pentru formaţie de opt violoncei, într-un recital extraordinar susţinut pe scena sălii de concerte a Radiodifuziunii Române.
În anul 2006, tânărul muzician a participat la seria de concerte ale « World Philharmonic Orchestra » la Paris, unul din cele mai mari evenimente culturale mondiale ale anului, desfăşurat sub patronajul UNICEF, el activând atât ca organizator, cât şi ca unic reprezentant al României în cadrul prestigioasei orchestrei.
Interesul său pentru forme alternative de manifestare muzicală a dus la fondarea cvartetului "Basillica", formaţie cu repertoriu original – rock simfonic – precum şi la colaborări una din personalităţile marcante ale jazz-ului, Ianczi Köröszi.
site-ul: www.mitreafmradio.blogspot.com

CLARINETISTUL

Critica de specialitate din România îl apreciază pe Andrei Theodoru la ca pe un “muzician cu o susţinere realmente clasică, al cărui firesc în conducerea discursului muzical provine dintr-un limbaj coloristic deosebit de bogat şi o virtuozitate spectaculoasă”.

Tânărul clarinetist a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti la clasa profesorului Valeriu Bărbuceanu, pe care le-a absolvit cu distincţie maximă în anul 2002.

În palmaresul său se înscriu premii la prestigioase concursuri naţionale şi internaţionale, precum şi participări la cursurile de măiestrie ale maeştrilor Aurelian Octav-Popa şi Petko Radev. Deasemenea, ca bursier al Fundaţiei „Sergiu Celibidache“, a urmat cursuri de orchestră sub bagheta dirijorului Jean-Paul Jego.

Activitatea sa solistică include concerte şi recitaluri solo, precum şi proiecte camerale, atât în România, cât şi în Italia şi Elveţia. A fost invitat în 2001 şi 2003 să concerteze pe scena Studioului „Mihail Jora“ cu prestigioasa Orchestră de Cameră Radio.

Începând din 2005, Andrei Theodoru este solist instrumentist al Orchestrei Naţionale Radio. În anul 2007 este cooptat în organizarea şi realizarea artistică a proiectului "Musica Viva", urmând ca din 2008 să intreprindă, în cadrul acestuia, împreună cu pianista Andreea Butnaru şi violoncelistul Florin Mitrea, o serie de concerte camerale excepţionale dedicate comemorării compozitorului Johannes Brahms.

PROIECTUL 2008 - COLEGII MEI

Anul acesta am ales o formula de trio, alaturi de violoncelistul Florin Mitrea si de clarinetistul Andrei Theodoru. Pe amandoi ii puteti vedea in fiecare vineri cantand din rasputeri in cadrul Orchestrei Nationale Radio. Fiecare poseda talente muzicale exceptionale si, ceea ce este esential, au acceptat cu bucurie propunerea mea nebuneasca de proiect fara sa puna macar o intrebare. Doi barbati de nadejde: muncesc fara sa se planga.
Despre ei veti afla in urmatorul articol.

MUSICA VIVA

Proiectul “Musica Viva” a început din anul 2004, odată cu recitalul dedicat în întregime lui George Enescu, susţinut în Germania de doi artişti români, absolvenţi ai Universităţii de Arte din Berlin – pianista Andreea Butnaru şi violonistul Răzvan Hamza. Manifestarea din decembrie 2004, primită cu entuziasm de public şi de specialişti, a constituit o premieră în stagiunea Filarmonicii din Kassel şi o reafirmare a valorilor componistice româneşti pe scenele europene.
Conceptul de muzică vie porneşte de la exprimarea tradiţională a muzicii culte şi se va extinde la spectacole sincretice, nonconformiste, în care repertoriul cameral va constitui spaţiul sonor organic în simbioză cu gestul, cu imaginea sau cuvântul.

În cadrul conceptului de promovare Musica Viva, ne propunem ca în fiecare an să realizăm cel puţin un proiect tematic, pornind de la un nucleu reprezentat de tineri muzicieni români, fiecare dintre ei având o carieră profesională impresionantă.

Cercul vicios al frustrarilor si evadarea

Fac parte din categoria aceea de profesionisti care ii nedumereste pe oameni. Nu o data mi s-a intamplat sa vad surprindere si uimire placuta pe fata celor care ma intrebau ce meserie am si le raspundeam: sunt pianista. Li se pare un lucru extraordinar, iesit din comun. Atunci de ce arta noastra le este atat de putin accesibila? Majoritatea covarsitoare a colegilor de breasla transforma raspunsul la aceasta intrebare intr-un sir nesfarsit de jelanii, generate de frustrare, de griji, dar nu cauta solutii, ci asteapta ca altii sa le rezolve problema. In unele tari, aceia pe care ii asteptam se numesc impresari si fac o treaba foarte buna in promovarea muzicii numite "clasice" sau "culte". Aici, impresarii se adapteaza cererii pietii, deci, spun unii, nu sunt interesati de arta noastra. Si iarasi ne intoarcem de unde am plecat si avem toata libertatea sa ne vaicarim pana la pensie.
Acest tip de gandire l-am aplicat si eu un timp, pana am realizat ca, de fapt, sunt un om privilegiat de soarta si cu putin optimism si ceva mai multa organizare, pot sa imi practic meseria cu dragoste si pasiune, iar satisfactiile pe care ea mi le ofera sunt infinite. Iar publicul.....trebuie inmultit. Sunt convinsa ca in Romania sunt mii sau zeci de mii de tineri plictisiti de ragetul plin de decibeli al discotecilor sau ingrijorati de diminuarea capacitatii lor de concentrare, sau de senzatia de tiuit in ureche. Parintii se uita la fel de ingrijorati la alternativele realmente constructive la haosul din scoli; oamenii foarte ocupati, cu succes in cariera vor cauta in curand momente de liniste, lipsite de stressul mobilului sau al internetului.
Deci, daca doriti, urmariti acest blog. Veti avea ce citi si veti putea experimenta un nou tip de distractie: concertele camerale.